Ar trebui dansul sa fie considerat drept sport?

Exista o dezbatere daca dansul ar trebui sa fie considerat sport sau nu, iar ambele parti au argumentele lor. World DanceSport Federation si World Dance Council organizeaza “Danceport”, o competitie internationala de dans. Aici sunt incluse cinci dansuri latine (samba, cha – cha – cha, rumba, pasodoble si jive, majoritatea putand fi invatate la studiul Latino Time in Bucuresti) si cinci dansuri standard (vals, tango, vals vienez, slow foxtrot si quickstep).

Formele de dans modern includ acro, balet, jazz, hip hop si altele, facandu-i pe oameni sa-si puna intrebarea daca dansul este un sport sau nu. Daca pui aceasta intrebare atletilor sau sportivilor, ar putea sa respinga ideea direct. Motivele lor variaza de la “dansatorii nu lucreaza destul de mult” pana la “nu sunt destul de competitivi” sau “nu exista un set specific de reguli pentru a judeca competitia intre dansatori”.

Definirea dansului si a sportului

Cuvantul “dans” ne aprinde in minte imaginea unui moment muzical, cu miscari pline de pasiune, fiind interpretate de spirite care simt emotii profunde. Este imposibil sa exprimi prin cuvinte ce inseamna dansul pentru o persoana. Deci, de ce e nevoie ca o activitate sa fie considerata sport? Pentru asta, e nevoie sa consultam dictionarul. Acesta defineste sportul ca fiind o “activitate fizica a carei practica presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, avand la baza elementul competitiv si urmarind obtinerea de performante”.

Dansul este, fara indoiala, o activitate fizica. O activitate in care incepi cu miscari simple. Dupa ore lungi de practica, an dupa an, intr-un final, inveti miscarile. Nu asta fac si atletii? De fapt, dansul competitiv modern implica antrenamente mai dure pentru a perfectiona miscarile de dans care par atat de usoare. Tot ce primeste publicul este divertisment pur.

Argumentul conform caruia competitia nu este implicata in dans este un mit. Exista numeroase competitii in toata lumea in care dansatorii se lupta – aproape la propriu – in fata unei comisii de cunoscatori sau a publicului, nu doar pentru a le castiga admiratia, ci si titluri. Nici nu ar mai trebui precizat ca aceste competitii sunt bazate pe un set predefinit de reguli. Dansatorii solo sunt ca acei atleti care se afla intr-o competitie intr-un sport individual, perfectionandu-si reprezentatia. De asemenea, trupele de dans au nevoie de sincronizare si coordonare, dupa cum e nevoie intr-o echipa de baseball sau fotbal.

Rezistenta fizica a dansatorilor reprezinta mai mult decat invartit si sarit ca niste papusi sau ceva similar. Un corp lucrat si flexibil este necesar pentru interpretarea miscarilor de dans care sunt atragatoare vizual cu perfectionare. Ca in oricare alt sport, orice miscare gresita poate sa duca la accidente. Deci, dansul nu e sport?

, , ,