Bucuria de a nu fi special

Cui nu ii place sa i se spuna ca este special? Se pare ca intotdeauna cautam ceva special. In mod constant sarbatorim zile speciale, evenimente speciale si acei oameni speciali care se disting din multime.

Fie ca e castigarea unui campionat, doborarea unui record, descoperirea de noi lucruri sau idei noi, admiram acei oameni speciali ce fac lucruri pe care noi doar ne dorim sa le putem face. Ii iubim atat de mult incat le acordam premii, trofee si recunoastere interminabila pentru ca sunt atat de speciali.

A devenit o necesitate sa fii admirat si iubit, sa fii special. Asta ne face sa ne dorim, fiecare dintre noi, sa fim deosebiti. Astfel ne umplem profilurile retelelor sociale cu imagini ce arata cat de speciali suntem. Postam fotografii din excursii speciale, prieteni deosebiti si evenimente speciale. Cream astfel o imagine a noastra pe care vrem sa o vada lumea.

Daca totusi a nu fi deosebit inseamna a fi special intr-un fel? Cum ar fi daca nu ai face nimic deosebit si totusi ai depasi limitele?

Daca reusesti sa te eliberezi de aceasta nevoie de a fi special, vei gasi linistea, pacea interioara si multumirea. Eliberarea de orice nevoie de aprobare, a nu mai trai conform asteptarilor restului lumii iti poate aduce bucurie si usurare.

Lasand la o parte nevoia de a fi special, vei gasi alte intelesuri mult mai profunde ale vietii. Vei invata sa vezi lucrurile extraordinare ce le poti gasi in lucruri obisnuite. Nu mai esti in acea lupta continua pentru atentie si ai astfel ocazia sa te reconectezi cu lumea si sa gasesti frumosul si specialul peste tot. Desigur partea dificila este sa renunti la toate acele dorinte si asteptari de a fi cineva special. Dificultatea consta in faptul ca in ziua de azi suntem inconjurati de auto-promovare si de goana dupa celebritate. Trebuie dedicare si angajament pentru a nu mai fi atat de deosebit, este o calatorie speciala daca vrei sa nu mai fii special.

, ,