A da noroc cu paharele de vin este o traditie ce se mentine inca de sute de ani buni. Unii presupun ca aceasta metoda era practicata pentru a tine deoparte demonii. Altii cred ca se face asta pentru a turna putin vin in cupa partnereului pentru a nu risca ca acesta sa te otraveasca fara ca el sa moara la randu-i.
Pe cat de incitante sunt aceste teorii, acestea nu sunt atat de adevarate. Motivele pentru care ne ciocnim paharele de vin sunt mult mai simple. Cu mult inainte ca paharele de vin sa se ciocneasca unul de celalalt, un toast a implicat cele patru simturi: pipaitul, gustul, mirosul si privitul.
Urechile au fost lasate in afara ecuatiei. Insa de indata ce fabricarea acestor pahare speciale de vin intr-o forma speciala, drept arta, oamenii apreciau finele sunete pe care le aveau doua pahare ciocnite, si voila, acest ciocnit de pahare a fost incorporat in rutina toastatului.
Ciocnirea paharelor de vin produce de asemenea un simt al comunitatii. Demult, in timpul epocii de aur, petrecaretii ar fi trecut de la unii la altii un singur bol de vin, si fiecare dintre acestia ar fi baut din acest singur vas.
In ziua de azi, suntem un pic prea ingrijorati in ceea ce priveste virusii, pentru a mai face acest lucru, astfel incat in loc de a bea dupa vecini, ne ciocnim paharele. Este o metoda de a spune ca suntem o parte din grup si impartasim aceleasi bune sentimente ca si restul acestuia.
Deseori asociem diferitele tari cu diferite obiceiuri, dar si produse. De exemplu, spune „ciocolata” si imediat iti va veni in minte Belgia. Mentioneaza ceasurile si imediat te vei gandi la Elvetia. Si in ceea ce priveste vinul, acesta este asociat cu Franta. Insa, de indata ce francezii si americanii producatori de vin s-au dat cap in cap referitor la acest lucru, in anul 1976, lucrurile s-au schimbat.