Cu totii suntem stresati si obositi, mai putin rabdatori si prea putin toleranti. Trebuie sa o luam mai usor pentru a ajunge sa ne intelegem intre noi si ca totul sa nu mai fie o problema atat de mare.
Nu avem timp sa ne gandim cu adevarat la ceea ce spunem, in schimb optam pentru cuvinte de lauda lenese adresate oamenilor pe care ii cunoastem si ne revarsam nervii si starile proaste pe aceia pe care nu ii cunoastem sau chiar si pe cei pe care ii cunoastem.
Aceleasi presiuni ne-au facut si in aceeasi masura de rai in a accepta criticile altora la adresa noastra. Crescuti fara pic de criticism constructiv, inconjurati de barfitori, devenim si suntem infricosati de ceea ce a ajuns lumea sa fie.
Nimeni nu vrea sa se afle de partea primirii de critici. Lumea aceasta competitiva in care traim ne cere sa ne trezim in fiecare zi si sa ne ascundem orice vulnerabilitate am avea in spatele unei masti. Daca cineva descopera o parte de umanitate, de frica din partea noastra, atunci ajungem sa ne speriem, sa ne panicam si sa fugim.
Asdar, cum am putea crea o noua lume de criticism constructiv? In primul rand, inainte de a dezbate despre tema criticilor si comentariilor, mai bine ar fi sa incepi sa iti verifici singur starea in care te afli. In esenta, va trebui sa te intrebi daca vei deveni o persoana mai buna in caul in care te vei ridica si vei spune ceea ce ai de spus.
Criticismul bun incepe cu gandul „Ce as putea face sa sa ajut?” Criticismul rau incepe cu gandul „Cum il pot dobori la pamant mai repede?” Apoi, atunci cand iti vei construi replica critica pozitiva pe care vrei s-o dai altuia, incetineste, gandeste-te bine si construieste-o in asa fel incat sa fie apreciata si folositoare pentru cealalta persoana.