Religia in scoala este una dintre cele mai discutate probleme ale vietii sociale si educationale ale copilului, iar prin contradictiile pe care le ridica aceasta problema, din ce in ce mai multe persoane sunt confuze in ce priveste educatia copilului lor. Recent s-a acceptat ca eleviii care doresc sa studieaza religia ca materie in scoala trebuie sa depuna o solicitare scrisa in acest sens, formulata de catre parinti, la consiliul scolii pentru a fi discutata si apoi aprobata.
Copiii cu parinti religiosi sunt mai bine educati in acest sens, dand dovada de mai mult spirit crestin fata de ceilalti copii ai caror parinti nu se preocupa de viata spirituala. Conflictul apare atunci cand parintii sustin in mod voit ca religia nu se invata doar de acasa, ci si la scoala. A avea o educatie spirituala de acasa, de cele mai multe ori, nu este aceeasi cu a primi o educatie din parte unui personal didactic specializat.
Se mai ridica o alta problema: daca educatia religioasa dispare din scoli, unde vor mai profesa sutele de absolventi ale liceelor de teologie si pe cine vor invata ei cele mai bune povete si sfaturi religioase care sa le aduca implinirea spirituala? Cine ii va invata ca biserica este cel mai bun sfatuitor in momentele de cumpana? Cine ii va invata sa mearga cu drag la biserica si sa fie buni enoriasi? Cine ii va invata sa se fereasca de pacatele si ispitele lumii moderne?
Asemenea intrebari conduc catre ideea ca acesti copii ar trebui sa studieze religia din cel putin 3 motive: in primul rand religia poate oferi sprijin social pentru familie, imbunataindu-le abilitatile, incat sa „ia mai mult la suflet mesajele pe care le primesc in casa”. Urmatorul considerent este acela de transmitere al tipurilor de valori si norme care se regasesc in mediu religios, care ar putea modela personalitatea si dezvoltarea copilului. Cel din urma considerent implica formarea copilului ca viitor cetatean, urmas al traditiilor si obiceiurilor stramosesti.
Discutiile pe aceasta tema continua si este de preferat sa se ajunga la o decizie unanim acceptata de fiecare dintre participantii la educatie si sa ne educam copiii sa aiba cunostinte si din acest domeniu, mult mai larg raspandit in alte religii, decat cea crestin-ortodoxa.